Cand credeai ca totul e pentru totdeauna, vine acea zi. Acea zi in care realizezi ca niciodata nu ar trebui sa spui niciodata...si niciodata sa nu spui pentru totdeauna. Suntem si noi efemeri, pana la urma urmei. Uita-te in oglinda. Esti cel de ieri? Cel de ieri, mai conteaza? Da, suntem oameni si constiinta nu ne permite sa eradicam totalmente conceptul de ieri sau mâine, ca deh, totul ar fi asa simplu. Dar daca e ? De ce sa nu ...fii? De ieri? De mâine. Da, am motivele mele sa scriu asta azi. Pentru că ieri. Dar promit, mie îmi promit în primul rând că ieri a fost frumos, dar e și mai frumos să fie totul în crescendo. Să simți fără să analizezi foarte mult. De la perfecționist la perfecționist, mi-e greu , nu să spun asta, ci să o fac. Pentru că noi, cei care ne punem mult prea multe semne de întrebare....suntem puțini mult prea umani. Nu e un lucru rău. Deloc. Doar că....daca ar fi azi sa fie ieri, îmi cer scuze pentru toate lucrurile pe care nu le-am făcut când am simțit." To live and let live". For all of us.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu