Azi , mâine

People come , people go , let them in , let them go.

Şi totuşi uneori îţi lipsesc.

De ce ?

Oamenii.....

..oamenii sunt alături de tine pentru o perioadă.

După aceea , li se iveşte alt drum.

Şi .... uită de tine.

Dar , oare chiar uită ?

Uneori aş vrea să fie pe aproape , doar să ştiu că sunt bine.Atât , nimic mai mult.

Să stăm la o cafea , o ţigară , ceva , să-mi spună cum sunt, ce au mai făcut.

Dar dacă dorul ăsta nu e împărtăşit , poate ... poate nu are niciun rost să îmi fie dor.

Nu , nu are niciun rost.

Aşa e cel mai bine.

Pentru toţi.Pentru noi.

Calm

E aşa de linişte...

O linişte de aceea frumoasă...

Mă simt calmă , demult nu am mai fost aşa.

Poate...poate am găsit ceea ce am nevoie.

E atât de frumos să poţi să te bucuri de lucrurile mărunte.

Oamenii nu sunt atenţi la detalii.

Da, îţi poţi face o părere per ansamblu , dar cele mai frumoase sunt detaliile.

Să fii atent la ceea ce contează , la cine contează.

Şi sufletul? Un abur care trăieşte şi el şi se tot plimbă.

Căutăm tot timpul ceva, aşteptăm ceva.

Aşteptarea....îşi are si ea rostul ei.

Nu tot timpul lucrurile bune se întâmplă când le vrei.Acum.Nu , din contră.Lucrurile cele mai frumoase se întâmplă atunci când te aştepţi cel mai puţin.Da....aşa e.

Oamenii au aşteptări.

E greşit.

Dacă porneşti cu aşteptări.... să nu te miri că ai să fii curând dezamăgit.Nu trebuie să aşteptăm nimic de la nimeni.Cuvinte,fapte,nimic.

Dacă persoana respectivă simte că trebuie să facă un lucru , îl va face.

Pentru că asta ne deosebeşte pe noi de animale.

Noi simţim.